Ma-ntebi tu cate sarutari de-a' tale
Mi-ar fi de-ajuns si de ramas, iubito!
Cat e nisipul Libiei de langa
Cirena, tara cea bogata-n silfiu,
De la mormantul sfant al lui mos-Batus
La templul ars de soare al lui Joe,
Si cate stele vad, cand tace noaptea,
A' oamenilor tainuite-amoruri,
Atatea sarutari i-ar fi destule
Si lui Catul, nebunul, de la tine,
Ca dusmanii sa nu le dea de capat,
Si nici o limba rea sa le deoache!

Quaeris, quot mihi basiationes
tuae, Lesbia, sint satis superque.
quam magnus numerus Libyssae harenae
lasarpiciferis iacet Cyrenis
oraclum Iovis inter aestuosi
et Batti veteris sacrum sepulcrum;
aut quam sidera multa, cum tacet nox,
furtivos hominum vident amores:
tam te basia multa basiare
vesano satis et super Catullo est,
quae nec pernumerare curiosi
possint nec mala fascinare lingua.