Acela mie ca un zeu imi pare
Ba mai presus, de pot s-o spun, acela
Ce-n fata ta sezand ades te soarbe,
Din ochi, te-aude

Ce dulce razi ! Atunci a mea simtire,
Se-ntuneca, vai mie ! Caci pe tine
O ! Lesbie, cum te zaresc, cum nu pot
O vorba scoate !

Ci limba mi se leaga si prin vine
Un foc ascuns incet mi se strecoara,
Imi tiuie urechile si neguri
Mi-acopar ochii.

Catulle, te va pierde lenevia !
In ea tu zburzi, te bucuri peste fire:
Ea a rapus cetati infloritoare;
Si regi odata.

Ille mi par esse deo videtur,
ille, si fas est, superare divos,
qui sedens adversus identidem te
spectat et audit
dulce ridentem, misero quod omnis
eripit sensus mihi: nam simul te,
Lesbia, aspexi, nihil est super mi
vocis in ore,
lingua sed torpet, tenuis sub artus
flamma demanat, sonitu suopte
tintinant aures, gemina teguntur
lumina nocte.
Otium, Catulle, tibi molestum est:
otio exsultas nimiumque gestis:
otium et reges prius et beatas
perdidit urbes.